Roy Lichtenstein. A plagiat sau nu cărțile de benzi desenate?

Roy Lichtenstein (1923 – 1997), este un legendar pictor Pop Art – mișcare ce a apărut între anii 1950 și 1960 – pionier al posterului în stilul benzilor desenate, un artist controversat, având în vedere faptul că mulți critici de artă și creatori de benzi desenate l-au acuzat de plagiat.  

Mișcarea Pop Art a fost o reacție împotriva seriozității și elitismului din lumea artei tradiționale și a celebrat cultura populară și consumerismul prin utilizarea imaginilor și tehnicilor din mass-media și publicitate. Artiștii Pop au folosit adesea culori vii, linii îndrăznețe și și-au însușit imagini din cultura populară, cum ar fi benzile desenate, reclamele și imaginile celebrităților.

• Lisa Gerrard, vocea libertății din Gladiatorul. „Cânt în limbajul inimii, o limbă pe care o știu…
• Monica Vitti, regina filmului italian

Lichtenstein a obținut recunoașterea pentru lucrările sale la debutul anilor 1960, când a început să folosească imagini din cărți de benzi desenate și reclame ca sursă de inspirație pentru picturile sale. Era cunoscut pentru utilizarea îndrăzneață a culorilor, a liniilor negre pronunțate și a punctelor Ben-Day, care imitau tehnicile de tipărire folosite în arta comercială.

5000 de lucrări

Printre cele mai cunoscute lucrări ale lui Lichtenstein se numără „Whaam!” și „Drowning Girl”, ambele inspirate din benzi desenate realizate de alți artiști.

Lichtenstein a avut un succes enorm, în timpul vieții sale creând peste 5.000 de picturi, gravuri, desene, sculpturi, picturi murale și alte obiecte de artă devenite celebre pentru spiritul și inventivitatea lor.

„Nu eram sigur că arta pop sau munca mea vor rezista mai mult de șase luni”, spunea cândva Lichtenstein.

Cea mai scumpă lucrare a lui Lichtenstein

Lucrările lui Lichtenstein s-au vândut pe sume extrem de mari – milioane și zeci de milioane de dolari – al doilea cel mai mare preț plătit vreodată pentru un tablou al lui Roy Lichtenstein fiind atins în noiembrie 2017, când lucrarea numită Nurse, realizată de acesta în 1964, s-a vândut cu impresionanta sumă de 95,365,000 de dolari, la licitația Christie’s „The Artist’s Muse” din New York, devenind, la un moment dat, al 34-lea cel mai scump tablou vândut vreodată. Dar prețul record de atunci pentru o lucrare a unui pictor pop art american a fost depășit în 2017, tot de o pictură a lui Lichtenstein.

În februarie 2017, Steve Cohen, un pasionat colecționar de artă, a plătit 165 de milioane de dolari pentru un tablou al lui Roy Lichtenstein numit „Masterpiece”, preț care îl plasează printre cele mai scumpe 10 tablouri vândute vreodată.

Atacurile la adresa lui Lichtenstein

Dar, iată că popularitatea lui Roy Lichtenstein nu a fost lipsită de controverse, originalitatea operelor sale vizuale fiind pusă la îndoială de unii artiști plastici și chiar critici de artă, aceștia acuzându-l pe Lichtenstein de lipsă de profesionalism și lipsă de respect în moment în care a decis să picteze lucrări ale sale copiind temele unor faimoase personaje de benzi desenate. Subiectul a fost abordat de jurnaliștii de la The Guardian.

Totuși, în ciuda acestor acuzații, Roy Lichtenstein nu a ezitat vreodată să recunoască faptul că picturile lui s-au bazat pe copii ale unor benzi desenate, dar anumiți critici ai unuia dintre fondatorii artei pop americane au susținut mult timp că acest cuvânt folisit de Lichtenstein – „copiere” este un termen mult prea blând și nu reflectă, de fapt, realitatea faptelor, mai ales în condițiile în care Lichtenstein ar fi copiat nu una sau două lucrări ci sute.

„L-aș numi hoț”

„Se numește furt”, a spus răspicat artistul american de benzi desenate Hy Eisman, care tocmai a împlinit 96 de ani și care doar de curând a descoperit că Roy Lichtenstein a reprodus una dintre imaginile sale în anii 1960. „Am muncit ca un câine la această pagină stupidă, iar tipul ăsta a câștigat 20 de milioane de dolari pentru lucrarea lui copiată de la mine. Dacă nu ar fi atât de tragic, ar fi amuzant”, a spus Eisman referindu-se la o pagină pe care a desenat-o cu ani în urmă și pentru care a fost plătit cu doar 10$.

Declarațiile lui Hy Eisman au fost făcute în cadrul documentarului din 2022 intitulat WHAAM! BLAM! Roy Lichtenstein and the Art of Appropriation (Roy Lichtenstein și arta aproprierii), în care se vorbește despre statutul artiștilor originali de benzi desenate care au avut o viață austeră și chiar săracă, lucrările lor, departe de a le asigura existența, aducându-le câțiva dolari, în timp ce tablourile lui Lichtenstein, inspirate după imaginile lor, s-au vândut cu zeci și chiar sute de milioane de dolari.

„Oricine poate lua munca altcuiva după care să o reproducă la dimensiuni mari. (…) Ar fi frumos să-mi recunoască drepturile”.

Eisman, care a lucrat timp de aproape 75 de ani pentru numeroase publicații de profil, iar mai recent la banda desenată Popeye, face parte dintr-o listă de peste 30 de artiști de benzi desenate „împropriați” de Lichtenstein și care consideră că au fost înșelați și plagiați.

James L Hussey, regizorul documentarului, a declarat: „Eisman nu a știut că Lichtenstein și-a însușit opera până când l-am contactat. A fost foarte șocat”.

În 2015, James Hussey, cineast și fan al artei pop, a început o muncă de documentare care a presupus descoperirea unor experți în opera lui Lichtenstein și curatori de artă, precum și creatori de benzi desenate ale căror lucrări au fost însușite de Lichtenstein. Conform declarațiilor lui Hussey, după ce documentarul său a intrat într-un circuit al festivalurilor, spectatorii care i-au văzut filmul s-au arătat intrigați de fenomen: Cine sunt acești artiști de benzi desenate necreditați de Lichtenstein, dintre care unii au trăit cu mijloace relativ modeste în timp ce picturile lui Lichtenstein s-au vândut la prețuri de licitație cu opt cifre?

Lichtenstein, care a murit la 29 septembrie 1997 (în urma unor complicații cauzate de pneumonie) cu o lună înainte de a împlini 74 de ani, este considerat unul dintre cei mai importanți artiști ai secolului XX. Împreună cu Andy Warhol, Roy Lichtenstein a creat mișcarea pop art prin însușirea imaginilor din cultura americană modernă.

În documentarul lui Hussey, apare și expertul în benzi desenate David Barsalou, care a analizat aproximativ 300 de lucrări ale lui Lichtensein. „Inițial, am crezut că poate este vorba de patru, cinci sau șase tablouri pe care le-a făcut aproape de operele originale. Dar este destul de greu de descris ce am simțit în momentul în care am început să descopăr din ce în ce mai multe copii, făcute de-a lungul anilor. Imaginile sale erau un fel de copii directe”.

La rândul său, caricaturistul Michael Daley a declarat că artiștii de benzi desenate sunt mâhniți și revoltați pe bună dreptate,  considerând că în afară de plagiatul care crede că este real, din punct de vedere tehnic și artistic, desenatorii originali au fost mult mai buni decât Lichtenstein.

În apărarea lui Lichtenstein

Bradford R Collins, autorul cărții Pop Art (publicată în 2012) și profesor de istoria artei la Universitatea din Carolina de Sud, i-a luat apărarea lui Lichtenstein: „Nu este vorba de plagiat. Este o însușire. În cazul plagiatului, furi munca cuiva și o folosești în același scop ca și cel care a inițiat-o. Dacă Lichtenstein ar fi făcut benzi desenate din ea, atunci, da, ar fi fost un furt. Dar însușirea înseamnă că iei ceva și îl reutilizezi într-un scop total diferit. De exemplu, te inspiri dintr-o carte de benzi desenate și transformi subiectul luat de acolo într-un tablou. Dar înțeleg de ce Eisman este supărat și se simte nedreptățit. Și eu m-aș simți la fel. Dar, din punct de vedere artistic, nu este plagiat.”

De asemenea, în același film documentar, un avocat al lui Lichtenstein susține că lucrările artistului ar putea fi considerate transformatoare deoarece, în cele mai multe cazuri, acesta a adăugat elemente noi în loc să facă o copie perfectă a originalului.

Lichtenstein însuși a declarat: „Am fost acuzat că în lucrările mele am folosit elemente care seamănă cu lucrurile pe care le-am copiat și, cu siguranță, seamănă cu lucrurile pe care le-am copiat… Dar este vorba despre acel aspect, în oricare domeniu al artei, care transformă opera de artă în ceva diferit față de original”.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Roy-Lichtenstein

https://www.cnbc.com/2017/06/12/steve-cohen-buys-roy-lichtensteins-masterpiece-for-165-million.html

https://www.theguardian.com/artanddesign/2023/apr/09/new-allegations-of-plagiarism-against-roy-lichtenstein

https://www.washingtonpost.com/comics/2023/04/05/roy-lichtenstein-documentary/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Damien Hirst, cel mai bogat artist plastic. Craniul cu diamante și rechinul în formol

Cum s-a folosit URSS de revistele de benzi desenate care ilustrau viața în spațiul cosmic?

Copie rară a unei cărţi de benzi desenate cu Superman, vândută la licitație cu o sumă record

Ce pedeapsă a primit un dealer de artă care vindea falsuri Warhol și Banksy?